Ovidiu

Oraşul Ovidiu s-a dezvoltat de-a lungul şoselei naţionale care leagă portul Constanţa de capitala ţării, într-o zonă favorabilă dezvoltării agriculturii. Aşezarea este situată în partea de est a judetului, pe malul vestic al lacului Siutghiol. Localităţile ce aparţin oraşului Ovidiu sunt: satul Poiana, situat la 6 km faţă de centrul oraşului, numit iniţial Horoslar şi localitatea Nazarcea care este situată în partea de nord-est a oraşului. Este aşezat pe podişul Dobrogean, având un aspect tabular, uşor înclinat spre lacul Siutghiol.

Acest podiş este constituit din calcare mezozoice, aşezate pe marne şi din calcare terţtiare, acoperite cu o de loess. Din această cauză văile separate de râu, sunt lipsite de apă. Zona are un relief puţin ondulat şi presărat cu movile izolate. Ca resurse naturale, în perimetrul localităţii Ovidiu se găsesc depozite de calcar, care au început să fie exploatate încă din cele mai vechi timpuri, dar mai intens după deschiderea portului Constanţa. În formaţiunile jurasice se mai găsesc zăcăminte de dolomită cu calităţi industriale.

Condiţiile fizico-geografice de pe teritoriul localităţii Ovidiu asigură existenţa unui ecosistem de stepă dar şi a unui ecosistem acvatic (lacustru). Zona stepei cuprinde cea mai mare parte a teritoriului. Teritoriul a fost desţelenit şi cultivat cu cereale, plante tehnice şi pomi fructiferi: orz, ovăz, grâu, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, viţă de vie, piersic şi cais. Localitatea Ovidiu s-a dezvoltat din timpuri străvechi ca sat de agricultori şi pescari. Cele mai vechi urme omeneşti din zona insulei Ovidiu şi a împrejurimilor lacului Siutghiol sunt din paleoliticul mijlociu, dar cercetările arată că stratul cel mai profund de locuire este cel traco-get, peste care s-a suprapus cel geto-roman.

Încă din secolul al VII-lea i.e.n. s-au întemeiat aici colonii greceşti, iar în partea de sud a localităţii, pe malul lacului s-au găsit urmele unui castru roman şi a unui apeduct care se pare că aproviziona aşezarea de pe insulă. Legat de numele insulei se pune întrebarea dacă a existat vreo legatură cu marele poet latin Ovidiu, exilat în Tomis în anii 9-17 e.n. După una din legende, cei doi stejari bătrâni ce se înalţă pe insulă, ar fi fost plantaţi de Ovidiu, iar alta spune că mormântul marelui poet s-ar afla undeva pe insulă. În sprijinul acestor legende vin cercetările arheologice care corelează elementele de cultură materială de apartenenţă romană, găsite pe insulă, cu inspiraţia poetică a ţinutului, care să fi constituit refugiu autorului “Tristelor şi       Ponticelor ”.

Oraşul este scăldat de apele lacului Siutghiol, precum şi de Canalul Dunăre-Poarta Albă-Midia. Ca proiecte urbanistice remarcabile, se pot menţiona Centrul Cultural, inaugurat în anul 2003, biserica nouă a oraşului, situată de-a lungul şoselei internaţionale ce străbate oraşul (E60), baza sportivă şi stadionul. Obiectivele turistice sunt: Geamia din Ovidiu, Lacul Siutghiol. Insula Ovidiu este unul dintre cele mai inedite locuri ale litoralului românesc, fiind singurul obiectiv turistic care functionează pe o insulă naturală. Aceasta are o suprafaţă totală de 26.000 mp, din care 10.000 mp sunt utilizaţi în scop turistic. Evenimentele locale includ Zilele localităţii şi Festivalul de muzică populară "Elena Roizeni"                                                        

Sursa:

http://www.primariaovidiu.ro/orasul-ovidiu.html

http://www.ghidulprimariilor.ro/business.php/PRIMARIA-OVIDIU/84290/

http://cazare-mamaia-constanta.ro/obiectiveturistice/obiectiv/Insula-Ovidiu-Mamaia