Luncavita

Luncavița este o comună din judeţul Tulcea, Dobrogea de nord, pe malul drept al fluviului Dunărea. Satele componente ale comunei sunt: Luncavița - sat reședință de comună și Rachelu. Teritoriul comunei este caracterizat de asocierea a trei subunități de relief: Lunca Dunării, Munții Măcinului, Podișul Niculițel, coborând în trepte de la peste 360 m, în sud, până aproape de nivelul mării, în nord.

Satul Luncavița este amplasat la 52km distanţă de municipiul Tulcea, pe drumul european E87 (DN22). Cel mai apropiat oras este Isaccea, în partea de est a teritoriului, amplasat la o distanță de 13 km față de localitatea Rachelu.

Cele mai vechi urme materiale (unelte şi aşchii de silex) descoperite pe teritoriul comunei Luncaviţa - satul Luncaviţa, aparţin Paleoliticului (35.000-10.000a.Chr.) şi Mezoliticului (10.000-5.500a.Chr.). Au fost descoperite în zonă și urme aparţinând culturii Gumelniţa (a doua jumătate a mil. al. V-lea a.Chr.). Unul din punctele de reper al preistoriei din Nordul Dobrogei este, aşezarea-tell din punctul Cetăţuia, descoperit încă din 1898 unde au fost identificate dovezi ale existenţei unor comunităţi de agricultori şi crescători de animale care au exploatat eficient resursele oferite de mediul înconjurător. Au mai fost descoperite: o cantitate impresionantă de ceramică, numeroase piese din cupru și splendide fragmente ceramice pictate din aria culturii Cucuteni.

Activităţile economice specifice zonei sunt agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, apicultura și viticultura. Specificul zonei cât și potenţialul turistic ridicat creează premiza de dezvoltare a turismului și agroturismului pe teritoriul comunei. Comuna Luncaviţa este centru viticol și centru etnografic, aici functionând un centru de olărit.

Obiective turistice. Comuna Luncavița se află situată la distanțe accesibile de o serie de obiective de interes turistic, în ideea apariției de noi trasee pentru turism cultural și religios: mănăstirea Saon, mănăstirea Celic-Dere, mănăstirea Cocoș, bazilica Niculițel, cetatea Noviodunum (Isaccea), cetatea Dinogeția (Gârvan). În apropiere de localitatea Luncavița se găsesc vestigiile așezării Cetățuia- din epoca neolitică, de tip Gumelnița, Parcul Naţional Munții Măcinului, Rezervația Științifică Valea Fagilor inclusă în Rețeaua ecologică - NATURA 2000, Munții Măcinului. Întreg teritoriu administrativ al comunei Luncavița este amplasat în reţeaua ecologică NATURA 2000 care cuprinde siturile SPA-arii de protecție specială Delta Dunării și Complexul Razim – Sinoe și Măcin – Niculițel. și  siturile SCI – arii de interes special comunitar, Podișul Nord Dobrogean, Delta Dunării, Munții Măcinului.

O importanță deosebită o deține Rezervația Valea Fagilor (154 ha). Pe pârâul Valea Fagilor, într-o vale îngustă, adăpostită de curenți s-a păstrat un făget (specia Fagus Orientalis) care, în condițiile de climat cald și secetos al Dobrogei de Nord, constituie o excepție și o curiozitate științifică. Zona forestieră cuprinde numeroase exemplare de tei, formând o importantă zonă meliferă a țării.

Un interes deosebit îl generează şi Munţii Măcinului, cei mai vechi munţi din România rezultat al orogenezei hercinice, care a avut loc in urma cu 300-400 milioane de ani. Parcul Național ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munților Măcin cuprinzând cea mai mare parte din culmea principală (Culmea Măcinului) și o culme secundară (Culmea Pricopanului). Parcul Naţional Munţii Măcinului (poziţionat în nord-vestul Dobrogei cu o suprafaţă de 11,151,82ha reprezintă unicul parc naţional din ţară ce protejează suprafețe importante de vegetație stepică, reprezentată aici prin stepa pontico-balcanică, acest tip de vegetație fiind foarte rar la nivel european. Unul din principalele argumente pentru constituirea Parcului Național îl costituie numărul foarte ridicat de specii de plante amenințate cu dispariția din care multe sunt întâlnite în România doar în Dobrogea, majoritatea nefiind protejate în alte rezervații naturale.

În Parcul Naţional Munţii Măcinului, au fost înfiinţate 6 trasee turistice , aprobate de Consiliul Judeţean Tulcea şi Academia Română - un traseu tematic, un traseu pentru practicarea turismului ecvestru şi trasee de cicloturism: traseul Ţuţuiatu, traseul Greci - Dealul cu drum - Nifon, traseul Vârful Crapcea, traseul Culmea Pricopanului, traseul Cozluk- Valea Plopilor, traseul Valea Vinului - Cerna.

Un interes deosebit îl prezintă şi bisericile din cele două localități: Luncavița - Biserica ,,Sfântul Dumitru” – reconstruită în anul 1827; Rachelu – Biserica ,,Sfântul Nicolae”- reconstruită în anul 1859. Siturile arheologice semnalate pe teritoriu comunei Luncaviţa constituie un potențial turistic, stiințific și informațional care, deși cuprins în lista monumentelor arheologice, este insuficient cunoscut.

În apropiere de Rezervația Valea Fagilor este situat motelul ,,Valea Fagilor” (3 margarete) care poate oferi spații de cazare.

Specifice comunei Luncavița sunt trei mari obiceiuri:
- Colindele de Crăciun cu ritual cu măști și clopote (moșoii și moșoicuțele), unic în Dobrogea
- Sărbătoarea Bobotezei, cu întrecerea și botezarea tuturor animalelor, în special a cailor
- Sărbătoarea Teilor, în fiecare an ,de Sfinții Petru și Pavel, cu manifestări artistice din tot Nordul Dobrogei.                   

Sursa: http://comunaluncavita.ro/ , http://www.info-delta.ro/,  http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Luncavi%C8%9Ba,_Tulcea